Status Quo - Revista Bisericii Eclesia, Iasi                                                                                                                                www.ekklesia.ro

Cu Dumnezeu la ordinea zilei

     Isaia 54:10

     Dumnezeule, stiu ca mai adinca decit oceanul si mai inalta decit orice culme de munte este dragostea Ta pentru mine. Ce-i adincimea? Ce-i inaltimea? Si cine-ar fi crezut? Caci nici moartea, nici viata, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare nu vor fi in stare sa ma desparta de dragostea Ta! Necazul? Prigonirea? Primejdia sau sabia? Prin ele suntem mai mult decit biruitori.
     Doamne, insa vad ca aceeasi dragoste dumnezeiasca doresti sa o am si eu pentru fratii mei in credinta. Si vad cum dalta Ta in fiecare zi mai slefuieste un coltisor al inimii mele nespus de inselatoare si plina de asteptari. Si simt, simt cum firea se fringe in doua cind asteptarile mele se sparg in mii de cioburi asurzitoare atunci cind caut in ochii oamenilor, asteptind..  ce?... ceva ce n-au nici ei, cautind si ei aceleasi lucruri in mine…ce amagire…curateste-ma, Dumnezeule, de boala de a avea asteptari de la oameni. Ajuta-ma sa nu ma chircesc in amaraciune si sa ramin un nimic. Fereste-ma de dragoste fireasca, conditionata de ceea ce primesc in schimb.
     Dar Iti multumesc, Domnul meu, pentru rabdarea Ta cu mine si pentru ca ai cautat sa-mi atragi privirea in ochii Tai, cu o dragoste desavirsita, si am inteles atunci ca Tu imi esti indeajuns, Tu singur pe lumea aceasta, si nu exista gol sa mai poate fi umplut de altceva, nimic…
     Si stiu ca modelarea chipului Tau in mine va lucra si mai mult la strapungerea celor care te resping atunci cind voi merge in mijlocul lor. Doamne, stiu ca pentru un singur suflet se merita sa cunosc tot mai mult din taina suferintelor Tale. Fii glorificat in veci! (Ema Onu)

     Adame, ce ai facut? Din cauza ta ne nastem toti prosti. Nu stim pe ce drum sa apucam, nu stim ce e intr-adevar bun de crezut, nu stim ce si cum sa traim. In plus, mai e si Satan asta cu experienta lui de mii de ani, care ne astupa ochii, urechile si gura cu degetele lui luciferoase, imbiindu-ne cu minciuni sfruntate ca sa ne impiedice sa gasim vreodata calea, adevarul, viata...
     Esti disperat si plingi, omule, dar caldura pe care o simti in palme nu e a ta, ci vine din lacrimile ce curg din ochii Celui ce te vrea cu El pentru totdeauna. Bineinteles ca poti alege sa ignori aceasta caldura si sa-ti vezi in continuare de micul tau haos, dar aceasta caldura nu va disparea niciodata. Iti vei aminti de ea si in iad, chiar daca acolo nu o vei mai simti.
     Sau poti alege sa lasi aceasta caldura sa te invaluie si sa te ghideze spre singurul drum bun. Si incet, incet, degetele luciferoase se vor desprinde, ca niste solzi, de pe ochii tai si vei putea vedea clar Calea, de pe urechile tale, si vei putea auzi Adevarul, de pe gura ta, si vei putea gusta bunatatea Lui. Inceputul Vietii iti suride...Dar nu iti bate capul cu prostiile astea, vezi-ti mai degraba de micul tau haos...   (Sorin Stefan)

     “YOU, LORD, GIVE PERFECT PEACE TO THOSE WHO KEEP THEIR PURPOSE FIRM AND PUT THEIR TRUST IN YOU..." ISAIAH 26:3

     Am venit in Eclesia aparent din intimplare, dar cu siguranta a fost o interventie divina. Dumnezeu m-a "cules" de printre "oile pierdute" si m-a facut sa constientizez planul Sau pentru mine. Ajunsesem in starea mizerabila a indiferentei si a neascultarii, iar asta s-a reflectat evident in viata mea prin comportamentul meu si prin relatiile cu ceilalti. Dar Dumnezeu a schimbat macazul anul trecut, in timpul Craciunului Navobi, unde intr-adevar am avut parte de un dus rece! Chiar daca am plecat de acolo si mai debusolata, au inceput sa apara intrebari, iar fiul risipitor sa se intoarca Acasa...
     Din iunie am inceput catiheza si am simtit atingerea Lui Dumnezeu. Am realizat ca acolo unde El lucreaza, sunt lacrimi si provocari multe! Ii multumesc enorm pentru reusita de la examen  si pentru noua scoala, dar mai ales pentru faptul ca m-a desteptat si stiu care imi este scopul: sa-L ascult, sa-L slujesc, sa-L iubesc. Si, intr-adevar, viata cu El e o speranta fara sfirsit si nu un sfirsit fara speranta! (Luciana Acatrinei)